A fi sau a nu fi responsabil...

De obicei dupa un training reusit eu ma regasesc intr-o efervescenta sporita, ideile se leaga de alte informatii din trecut si apar noi constientizari.

Ideea noua care a scos capul la suprafata, din fundal, este legata de responsabilitate.
Ca psiholog am de multe ori tendinta sa spun ca e treaba fiecaruia ce face; fiecare e responsabil pentru ce face.
Este o generalizare da, pe care  inca o consider adevarata in anumite contexte. Doar ca acum i-am dat nuante noi si am inceput sa ma indoiesc de ea.

Imi place atunci cand incep sa ma indoiesc de lucruri pe care le luam ad literam in trecut. Pentru mine inseamna ca am mai crescut un pic si nu m-am blocat in cateva idei fixe.

Nuanta cu care am imbracat responsabilitatea este ca intr-adevar, nu putem fi responsabili de actiunile celorlalti si da, suntem responsabili de impactul pe care il avem asupra celorlalti. In momentul in care desconsideram acest impact devenim mai putin umani.

Chiar daca iau in calcul si posibilitatea ivirii de noi nuante in aceasta tema vasta a responsabilitatii, vreau sa discut acum despre ideea de mai sus.

Multe dintre dificultatile cu care ne confruntam provin din aceasta desconsiderare a impactului asupra celorlalti.
Poti sa alegi sa impartasesti ceva ce ti s-a spus intr-un cadru confidential? Psiholog fiind sunt constienta de existenta unui cod etic. Clientii se asteapta de la mine sa-l respect si eu ma astept de la traineri si supervizori sa il respecte. Ce sa intampla insa cand lucrurile nu stau asa?

Cand fara sa tina cont de impactul pe care il are asupra ta, o persoana pe care o respecti si pe care ai investit-o cu incredere iti inseala asteptarile? Cu siguranta este o provocare si responsabilitatea care iti revine este legata de felul in care actionezi cu ceea ce te-a impactat atat. Lipsa reactiei te duce in pasivitate, escaladarea te duce in agresivitate.

Ce se intampla cand o astfel de situatie se intampla in familia ta, cu partenerul tau, cu fratii, cu parintii? Cum sa nu fi ranit de asta si cum sa rezisti tentatiei de a te transforma din victima reala in persecutor in cadrul triunghiului dramatic? Ideea este ca nu poti controla daca esti sau nu ranit.

Ce poti face este sa nu ranesti la randul tau pentru ca este putin probabil sa obtii beneficii pe termen lung asa. Iar tiparul acesta il poti purta ca o piatra de moara in restul cercurilor tale sociale, cautand la nesfarsit o dinamica victima-persecutor-salvator.

Sa poti spune ceea ce este politically correct de pe o pozitie OK-OK. Constient de impactul pe care il au spusele tale asupra celuilalt. Cu detasare si implicare in acelasi timp.

A thin red line.....A fi sau a nu fi responsabil...chiar si atunci cand in jurul tau responsabilitatea e profund desconsiderata.


Giorgiana Cristea
www.psihologos.ro

Recomandari si program de stimulare a comunicarii la copiii intre 12-36 de luni

Intre 12 si 36 de luni copilul trece de la lalalizare (silabe repetate) la primele cuvinte, propozitii simple si fraze. 
Este o perioada plina de transformari si “puncte de cotitura”. Daca parintii inteleg ca anterior oricarui salt in dezvoltare survine o aparenta dezorganizare in comportamentul copilului (care de fapt pregateste terenul pentru o organizare superioara), multe dintre dificultatile din aceasta perioada pot fi inlaturate cu succes.
Se poate intelege acest lucru atunci cand va ganditi la momentul achizitiei mersului si aparenta agitatie a copilului din perioada respectiva. Copilul exerseaza de fapt comportamentul nou achizitionat  (pana si in timpul somnului, anumiti copii avand tulburari de somn in perioada respectiva).
Chiar si dezvoltarea limbajului stagneaza in perioada premergatoare si in cea initiala achizitiei mersului independent.
In acelasi fel, o data cu achizitia tot mai evidenta a limbajului verbal apar perioade de negativism, cand copilul isi manifesta independenta, alaturi de perioade in care se reorienteaza catre parinti, ca pentru a-si confirma faptul ca sunt alaturi de el atunci cand are nevoie.

In acest context, puteti gasi utile cateva sfaturi practice pentru stimularea comunicarii:

-          Evitati sa mai alimentati copilul sanatos cu alimente pasate dupa implinirea varstei de 12 luni (formarea corecta a bolului alimentar este ingreunata de mancarea pasata care nu necesita mestecare si apar tulburari de digestie, iar muschii implicati in vorbire care sunt foarte putin stimulati in acest caz vor fi slab dezvoltati, de aici rezultand dificultati de vorbire);

-          Evitati folosirea biberonului dupa 12-18 luni (limba isi formeaza o pozitie incorecta si de aici apar dificultati ulterioare in pronuntie care vor necesita corectare);

-          Evitati diminutivele si spuneti-le copiilor pe numele mic, evitand alte apelative care pot spori confuzia;

-          Este foarte important ca atunci cand copilul dvs se exprima incorect, dvs sa-i dati modelul corect, fara sa-l imitati;

-          Evitati cearta si dojeniti-l cu blandete atunci cand este cazul;

-          Vorbiti cat mai mult cu copilul dvs, explicati-i pe intelesul sau ce motive aveti atunci cand ii solicitati sa faca o actiune si lasati-l sa decida singur ce doreste sa faca de indata ce capacitatea lui de intelegere este dezvoltata corespunzator pentru a-si  exprima verbal dorintele;

-          Mai degraba negociati cu copilul decat sa va impuneti propria parere;

-          Priviti-va copilul in ochi cand comunicati cu el si aratati-i ori de cate ori aveti ocazia cum va simtiti in relatie cu el.

Programul de stimulare a comunicarii la aceasta varsta cuprinde urmatoarele exercitii:

-          Exersati vocalele;

-          Exersati alternativ u/i;

-          Zambet – sarpele face sss;

-          Liniste – ş;

-          Limba spre nas:  pisica bea lapte;

-          Limba spre barbie: cainelui ii este sete;

-          Muscati buzele alternativ;

-          Dati pupici;

-          Jocuri verbale: cu mainile cip/cirip/zbarrr!!!

-          Masina face: bruuum;

-          Trenul face  u-ci-ci;

-          Avionul face: vuummm;

-          Cantati: lalalala!;

-          Bate vantul: vaj

-          Punga face faş!

-         Suflati in baloane de sapun, cu gura rotunda;

-          Aburiti oglinda!

-          Formulati propozitii: sunete produse de animale (cu cartonase sau jucarii-miniaturale se pune intrebarea: Cum face.....? - .....face....!)

Este foarte important ca activitatea sa fie demonstrata copiilor de catre adult si acestia sa primeasca cate o recompensa pentru fiecare raspuns corect (“Bate palma!”).

Giorgiana Cristea

Psiholog

www.psihologos.ro