Atunci cand parintii au un semn de intrebare in privinta dezvoltarii psihice si emotionale a copilului lor, cea mai buna solutie este consultarea unui specialist: psiholog clinician, psihoterapeut.
Ca parte a evaluarii initiale, psihoterapeutul/psihologul clinician va determina daca exista o nevoie reala de psihoterapie. Aceasta decizie se va baza pe aspecte precum: dificultatile curente din viata copilului, istoricul acestuia, nivelul de dezvoltare, abilitatea de a coopera si tipul de interventie care are cele mai mari sanse de reusita in cazul problematicii respective. Psihoterapia se poate folosi in combinatie cu alte metode de interventie (terapie comportamentala, medicatie sau consiliere scolara).
Se intampla frecvent ca parintii sa observe tardiv existenta unei schimbari in comportamentul copilului si cei care trag semnalul de alarma sa fie persoanele din anturaj (rude, prieteni). Acest lucru se intampla deoarece parintii sunt implicati emotional in relatia cu copiii lor intr-o masura mai mare decat ceilalti si uneori le este dificil sa perceapa schimbarile. Daca va aflati in aceasta situatie sau ati realizat ca exista motive de ingrijorare, voi enumera mai jos cateva situatii in care puteti apela la un psiholog/psihoterapeut:
- tulburari de comportament : agitatie, agresivitate, minciuna, furt;
- tulburari de comunicare: mutism electiv, balbism etc;
- timiditate, izolare;
- schimbarea brusca a comportamentului;
- enurezis, encomprezis;
- tulburari de atentie;
- anumite traume: divort, decesul unui parinte, accidente;
- ticuri, fobii;
- anxietate;
- probleme scolare: refuz scolar, absenteism, capacitate redusa de adaptare in colectivitate;
- tulburari de invatare si dezvoltare;
- insomnii, cosmaruri etc.
Psihoterapia cu copiii se poate desfasura individual, in grup (mai multi copii) sau in familie. Interventia psihoterapeutica difera in cazul copiilor fata de adolescenti si adulti, prin abordarea si tehnicile folosite. Intr-un mod relationam cu un adult (predominant prin intermediul conversatiei) si altfel cu un copil.
Folosirea unor tehnici de terapie prin joc este benefica: jucarii miniaturale pentru a pune in scena o anumita situatie, teatru de papusi - marionete, decupaj, colaje, desen.
In cazul copiilor mai mari se pot folosi de asemenea activitati de desenat, construit, joc de rol, alaturi de conversatie, acestea fiind modalitati importante de impartasire a sentimentelor si rezolvare a problemelor.
Relatia care se formeaza intre terapeut si copil, alaturi de familia acestuia, este foarte importanta. Copilul are nevoie sa se simta confortabil, in siguranta si inteles. Un astfel de mediu bazat pe incredere ii faciliteaza copilului exprimarea gandurilor si sentimentelor si il ajuta sa foloseasca psihoterapia intr-un mod optim.
Psihoterapia ii poate ajuta pe copii in multe feluri. Ei beneficiaza de suport emotional, invata cum sa rezolve conflictele cu alti oameni, inteleg mai bine felul in care se simt si natura dificultatilor cu care se confrunta si descopera solutii noi pentru problemele vechi. Obiectivele psihoterapiei pot fi specifice (schimbari comportamentale, imbunatatirea relatiilor cu prietenii) sau mai generale (scaderea anxietatii, imbunatatirea stimei de sine).
Durata psihoterapiei depinde de complexitatea si severitatea simptomelor. Psihoterapeutii care lucreaza cu copii au competentele si abilitatile necesare pentru a asigura o psihoterapie de calitate.
Giorgina Cristea
Psihoterapeut
www.psihologos.ro
