Se apropie saptamana altfel - suna in urechi de parca vine un tsunami sau ceva similar.
De cativa ani, de cand tot stiu si tot imi "apare" in cale o data pe an in aprilie aceasta saptamana ma gandesc ce inseamna ea de fapt.
Banuiesc ca a fost un punct pe agenda cuiva care a gandit structura anului scolar - un fel de "to-do-list". Un fel de asa se face!
Pentru copii inseamna: fara teme, un pic de distractie la scoala oau!
Scoala in rest se presupune ca e ceva dificil si serios care devine relaxat o data pe an. Merg in excursii, fac tot felul de ateliere practice, invata altfel. Doar ca in mintea copiilor poate sa incolteasca ideea invatarea=dificil,serios si greu. Iar ce fac experimentand, punand mana, participand=distractie.
Acum cativa ani am fost intr-un orasel din Austria unde se faceau orele de stiinte in cadrul unui program, experimentand foarte mult. Aveau truse pentru fiecare lectie in parte, cu gandacei, nisip, motorase si tot ce-ti trecea prin gand.Cred ca acolo experimentau scoala altfel in fiecare zi.
E drept ca sunt o idealista si visez la un loc sub soare unde copiii invata cum sa fie cat mai independenti, sa-si lege sireturile, impatureasca hainele, taia unghiile singuri cu unghiera, catara in copaci, alerga dupa pisici, sari coarda. Unde sa experimenteze ce e aceea responsabilitate, libertate si respect - toate impreuna, iar invatarea sa vina natural, din dorinta de a creste a fiecaruia. Unde sa fie loc si pentru plans si furie (cum citeam de dimineata intr-un articol frumos scris al Otiliei Mantelers).
Si sa faca toate astea parte din viata asa cum este.
Ce invata copiii nostri la scoala? Ce sunt: sunetul, silaba, cuvantul, propozitia, numarul, adunarea, scaderea, descompunerea, rotunjirea, fractiile, Stefan cel mare si curentul electric in afara unor cuvinte insirate pe la urechi si in manuale? Cum ii pot eu ajuta, cand fac logopedie, sa puna "mana" pe un sunet?
Cum ii poate ajuta scoala sa treaca de la un circuit electric desenat pe un caiet de stiinte la becul din hol care s-a spart si numai tata stie sa-l inlocuiasca?
Ce imi lipseste mie ca parinte atunci cand iau copilul de la gradinita si il imbrac desi stie bine sa incheie nasturi si fermoar?
De ce exista inca in magazinele de sport pantofi de copii cu arici pentru nr 36?
De ce manuiesc copiii un touch screen cu degetul mare iar adultii din metrou cu aratatorul?
Si cum se face ca in loc sa fie toata scoala altfel este doar o saptamana pe an?
De parca li se flutura pe la nas copiilor; uite, se poate si altfel! Insa numai o data pe an! In rest, se poate sa va prefaceti ca intelegeti mai bine un desen decat un obiect real (circuitul electric de pe caiet vs becul si lampa de pe noptiera), ca intelegeti mai bine o socoteala de pe tabla
vs ceva pe care puteti pune mana, manevra si experimenta.
Cam asa =
!Giorgiana Cristea
www.psihologos.ro
