- doliu, moarte, consiliere, psihoterapie, terapie adresata unor probleme emotionale specifice (traume), dezvoltarea copilului, relatii, emotii si sentimente, despre dependenta de droguri si consiliere, despre comportamentul auto-distructiv si sinucidere, analiza tranzactionala si nu numai.
Se afișează postările cu eticheta analiza tranzactionala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta analiza tranzactionala. Afișați toate postările
marți, 7 februarie 2012
Un blog interesant - autor Tony White
Pentru articole de psihologie, cu subiecte interesante despre:
joi, 15 decembrie 2011
Chestionar pentru identificarea driverelor
Orientat spre partea de coaching, ofera cateva explicatii la obiect despre ce sunt driverele, cum le putem identifica, si in ce fel ne afecteaza viata.
Giorgiana Cristea
http://www.psihologos.ro/
marți, 13 decembrie 2011
Claude Steiner - Emotional literacy
... Emotiile sunt o parte esentiala a naturii umane; cand intrerupem contactul cu ele, pierdem un aspect fundamental al capacitatilor noastre umane.
... devenim inhibati emotional pentru ca la un moment dat in viata noastra am suferit - sistemele noastre emotionale sunt blocate.
....zidurile "psihologice" pe care le ridicam pentru a ne proteja de traume psihice ulterioare pot deveni permanente si ne limiteaza de asemenea si experientele cu persoanele care ne ofera dragoste, alaturi de accesul la sentimentele de bucurie, speranta si dragoste. In completare, aceste ziduri la un moment dat se pot surpa si putem fi invadati si coplesiti de emotii haotice, cateodata extrem de puternice si distructive. Unii oameni oscileaza intre aceasta "inghetare" emotionala si hipersensibilitatea bolnavicioasa la orice fel de emotie.
Recuperarea emotionala consta tocmai in a ne aminti in mod repetat de respectivele traume si a vorbi despre ele cu cei care sunt dispusi sa ne asculte empatic. Din pacate, nu obisnuim nici sa discutam nici sa ne revenim din astfel de traume.In schimb, ne obisnuim cu starea de "inghetare" emotionala sau cu haosul...."
Cateva paragrafe traduse - textul integral in engleza se gaseste aici.
Giorgiana Cristea
http://www.psihologos.ro/
sâmbătă, 22 octombrie 2011
Despre injonctiuni
Din punctul de vedere al analizei tranzactionale, injonctiunile sunt mesaje negative transmise de figurile parentale, in prima copilarie.Ele sunt interdictii formulate involuntar iar caracterul lor implicit le face cu atat mai eficace. La origine sunt transmise prin mesaje nonverbale. De exemplu un copil care nu este luat in brate de mama sa constant si se simte respins, sau care este tinut la distanta pentru a nu sifona sau murdari imbracamintea interpreteaza acest mesaj crescand cu sentimentul ca nu este dorit.
Aceste mesaje, in termeni AT (analiza tranzactionala) sunt:
Nu exista
Aceasta injonctiune este purtata de persoana careia, in copilarie, i s-a spus ca este nascuta dintr-un accident, ca nu a fost dorita sau, eventual i s-a spus in mod repetat: “Te omor daca…” si “Era mai bine daca nu te nasteai…”
Nu fi tu insuti
Cel mai adesea, aceasta injonctiune este transmisa de parintii care au o fata, desi doreau un baiat sau invers. Mesajul lor verbal va fi de genul: “Nu trebuia sa ai sexul tau”. Forma generica a mesajului va fi de genul: “Nu fi tu insuti, fii un alt copil”. Baietelul va purta hainute roz, atunci cand parintii au dorit o fetita. Prenumele va fi si el ambiguu, pentru a masca sexul nedorit. Pentru a face placere parintilor, copilul va avea si el un comportament strain de sexul sau.
Nu fi copil
Este o alta injonctiune transmisa de parintii care se simt amenintati de prezenta unui copil. In special cand parintii insisi sunt prea seriosi si severi, manifestand desconsiderare pentru trairile copilului si valorizare pentru actiunea concreta si relatiile reci, economicoase, aceasta injonctiune este puternica. Ei nu se vor “juca”, nu vor visa, nu se vor amuza si nu se vor ocupa de “fleacuri copilaresti”.
Nu creste
Mezinul este cel care poarta aceasta injonctiune, de cele mai multe ori. Este atat de dulce si vesel, incat parintii nu se pot impaca cu gandul ca nu vor mai avea un micut in casa. Toata atentia si dragostea lor este orientata spre cel mic. Cel mari nu li se acorda atentie. Concluzia pe care o trage mezinul este aceea ca ar fi bine sa ramana copil. Uneori, “Nu creste” vrea sa spuna “Nu ma parasi”. Femeia care-si neglijeaza sotul si copiii pentru a se ocupa de parintii sai, in varsta actioneaza in spiritul acestei injonctiuni.
O varianta frecventa a lui “Nu creste” este mesajul ascuns “Nu fi sexy” poate fi transmis de tata catre fete si de mama catre baieti. Cand copii cresc, parintilor le este teama de propriile reactii sexuale si emit mesaje nonverbale de distantare si ca o injonctiune spre a nu creste si a deveni maturi d.p.d.v. sexual.
Nu reusi
Parintii si figurile parentale, ele insele aflate in starea de copil, pot fi geloase pe reusita fiilor si fiicelor. Ne putem gandi la un parinte provenit dintr-o familie saraca care a muncit din greu la varsta de 18 ani si desi si-a dorit mult nu a reusit sa ajunga niciodata la universitate. Astazi datorita muncii lui indarjite, copiii sai au o situatie financiara buna. El plateste ca fiica sa sa ajunga intr-o universitate buna. Aparent el se bucura de reusita fiicei sale, dar inconstient el este gelos pe faptul ca ea are posibilitatile care lui i-au lipsit. Prin mesaje nonverbale, el va transmite ceva de genul “nu reusi”. Prin mesaje verbale, vizibile, el o va pune sa munceasca dur si sa-si faca treaba bine.
Studenta care va lua o decizie scenariala de acest tip, va munci cu indarjire, dar cand va ajunge la examen, ea se va sabota intr-o maniera oarecare. Va fi panicata si va parasi sala sau va uita tocmai cursul cel mai important.
Nu actiona
Mesajele parentale negative induc o injonctiune de genul: “Nu face nimic pentru ca vei gresi sau va fi periculos pentru tine”. O persoana adulta care ezita mereu intre a face ceva sau altceva, cu sentimentul ca nu va iesi nimic bun, este marcata de o injonctiune de tipul “Nu actiona”. In special, mamele ingrozite de faptul ca s-ar putea intampla ceva rau copiilor lor daca le pun la treaba, sunt cele care induc aceasta injonctiune.
Nu fi important
Oamenii marcati de acest mesaj sunt cuprinsi de panica ori de cate ori li se cere sa-si asume un rol de lider. Ei refuza popularitatea si manifestarile in public. O astfel de persoana poate reusi de minune intr-un post subaltern sau poate fi in umbra o eminenta cenusie. Ori de cate ori ar putea accede mai sus, ea se va sabota. O varianta a acestei injonctiuni are o formulare de genul “Nu cere ceea ce tu ai nevoie”. Cel mai adesea, injonctiunea “Nu fi important” este generata de comportamentele si mesajele parentale care pot fi traduse intr-o formulare de genul: “Eu te cresc si iti aduc ce trebuie pentru ca esti copilul meu, dar sa-ti iasa din cap ca tu ai fi cel mai important in casa asta”.
Nu apartine
Unui copil caruia i se spune in mod repetat ca este diferit de ceilalti, fie inzestrat, fie dificil, fie timid, etc i se poate induce injonctiunea de neapartenenta la grup. Marcat de aceasta injonctiune, mai tarziu cand va fi adult, el se va regasi “strain”, marginalizat, solitar, nesociabil. Ii va fi dificil sa se integreze in familie, in cercul de colegi, la slujba, in societate.
Nu fi apropiat
Este injonctiunea care induce o interdictie de proximitate fizica sau afectiva. Acest mesaj parental, poate fi transmis din generatie in generatie, in familiile in care lipseste afectiunea si nimeni nu vorbeste despre ceea ce simte. Copilul poate decodifica acest mesaj din atitudinea unui parinte care-l tine mereu la distanta. El intinde bratele fara sa obtina o reactie pozitiva si in final, decide ca nevoia sa de apropiere nu are valoare.
Nu simti
Injonctiunea poate fi indusa de un parinte care el insusi isi reprima sistematic emotiile si sentimentele. Exista familii in care se instituie un fel de embargo asupra manifestarii sentimentelor. Cel mai adesea, anumite sentimente sunt interzise, iar altele permise. Unii parinti transmit o versiune de forma “Nu simti ca tine, ci simte ca mine”. Mama poate spune copilului ”Mi-e foame, ce vrei sa mananci?” sau “Mi-e frig, pune-ti puloverul”.
Nu gandi
Injonctiunea poate fi indusa de parintii care denigreaza sistematic maniera de a gandi a copiilor. Atunci cand este pus in fata unei dificultati, un adult supus acestei injonctiuni intra in panica, se agita inutil sau se simte rau, in loc sa gandeasca o solutie concreta. Injonctiunea “Nu gandi” poate fi si specifica: “Nu te gandi la bani, la bucatarie, la scoala…”.
Nu fi sanatos
Parintii pot fi adesea niste persoane foarte ocupate. Isi iubesc copilul, dar nu le ramane mult timp si energie pentru a-i acorda atentia necesara. In schimb, atunci cand copilul se imbolnaveste, mama isi ia concediu si sta cu el toata ziua. Il rasfata si-i spune o multime de povesti. Copilul decodifica acest mesaj printr-o formulare de genul: “Pentru a obtine atentia de care am nevoie, trebuie sa fiu bolnav”. Parintii induc aceasta injonctiune fara sa vrea si fara sa-si dea seama. Daca copilul preia acest mesaj in scenariul sau de viata atunci el va avea dificultati la slujba sau in relatiile sale umane. Injonctiunea poate fi transmisa si prin atribuire, atunci cand parintii spun mereu si tuturor ca baietelul este slabut si prea sensibil la boala.
Preluat de aici, unde gasiti cateva informatii despre mai multe concepte AT.
Giorgiana Cristea
Psiholog
sâmbătă, 24 septembrie 2011
Comunicarea - a trimite un mesaj incarcat cu sens
Schema comunicarii: de la Emitator la Receptor si Conexiunea Inversa. Un lucru aparent banal, pe care copiii il afla la scoala undeva in primele clase.
Oprindu-ne asupra ei, putem afla informatii utile.
In primul rand, Emitatorul (E) si Receptorul (R) nu sunt roboti - robotii ar comunica prin intermediul unui soft. In cazul oamenilor, lucrurile stau ceva mai complicat.
Cand comunicam suntem intr-o legatura cu celalalt. De calitatea acesteia depinde calitatea comunicarii.
Ce anume face diferenta atunci cand avem o sedinta de psihoterapie?
Mergem la psiholog, discutam 50 de minute si la final avem o imagine formata care e cu mult mai mult decat partile pe care le-am discutat.
Ca sa fiu concreta, sa dau un exemplu: (ipotetic desigur): in primele 10 minute clientul povesteste o situatie de viata, concreta. Se intampla ceva in viata lui, presant. Terapeutul asculta, din cand in cand directioneaza conversatia, reformuleaza, pune intrebari. La un moment dat, situatia actuala se leaga de o amintire si firul discutiei se duce undeva in trecut, la varsta de samd. In legatura cu aceasta amintire apare un vis, sau poate sa apara o alta tema care la suprafata nu are legatura cu precedenta, pentru ca in final, dupa 50 de minute clientul spune: "aha, am inteles! Uite cum se leaga toate!" (nu fiecare sedinta se desfasoara asa, limita de timp fiind totusi una importanta, anumite subiecte fiind abordate fractionat, in mai multe sedinte, la anumite intervale de timp, in functie de importanta lor pentru client).
Comunicarea in cabinetul de psihoterapie devine astfel clarificatoare.
Cum putem exersa aceasta abilitate in viata de zi cu zi (pentru ca nu traim intr-un cabinet de psihoterapie si abilitatile dobandite acolo au nevoie de testarea realitatii) ?
Exemplu de dificultate in comunicare:
E - luam masa impreuna la pranz?
R - (nimic)
E (un pic iritat dar dispus sa continue) - te-am intrebat daca luam masa
R - nu am auzit, mda
E - (acum enervat) Tu nu ma asculti niciodata, nu-ti pasa!
R - Iar incepi? Daca n-ai izbucni tu ne-am intelege! De ce sa iau masa cu tine?
Iar tranzactiile continua la nesfarsit, in acest stil de comunicare, cat timp fiecare isi confirma parerea despre viata. E (o ea sa spunem) ca "barbatii sunt insensibili", "nu sunt respectata, ascultata, e mai bine sa fie singura" samd. R (e un el) - "femeile vor mereu ceva de la tine" samd.
Pentru relatii sanatoase avem nevoie de o comunicare sanatoasa.
R - o sa te sun la pranz si in functie de program stabilim, mi-ar placea sa iau masa cu tine.
O mare parte din ceea ce comunicam este despre noi - vorbim des despre proiectii si ne propunem sa le inlaturam. Este posibil? Avem un beneficiu din a vorbi ca niste roboti? (nici o legatura cu roboteii faimosi...!)
Cat de sinceri suntem, cat disimulam si cat impartasim? Cam tot atat primim inapoi si de aceiasi calitate.
Cand vorbim despre noi, cuvintele sunt importante si arata cu cata importanta ne investim propria persoana.
Giorgiana Cristea
Psiholog
http://www.psihologos.ro/
joi, 22 septembrie 2011
Cand 1+1= o relatie
Am acum in minte cuvintele unei prietene care spunea ca din ceva inceput bine poti sa mai repari atunci cand relatia scartaie insa din ceva inceput cu stangul, nu mai ai ce repara. Atunci survine ruptura.
Survine ruptura, trece perioada in care ne plangem pierderea si o luam de la capat, sperand ca poate data viitoare va fi altfel.
Cu toate acestea, se intampla deseori sa repetam aceleasi greseli, sa facem aceiasi pasi in noile noastre relatii, ca si cum nu putem invata din trecut, repetand la nesfarsit un tipar eronat.
Tiparul nostru poate spune: ca sa primesti afectiune renunta la autenticitatea ta si comporta-te ca o alta persoana.
Nu ai voie sa te simti bine intr-o relatie, cauta un partener care nu are permisiunea sa faca o femeie fericita.
Cauta un partener care te va dezamagi.
Cauta un partener care cu scopul aparent de a-ti face bine te raneste si mai tare.
"Drumul spre iad este pavat cu bune intentii" isi capata acum un nou inteles - ruptura in cuplu survine in urma "stradaniilor din greu" de a face lucrurile sa mearga.
"Incearca din greu ca sa faci lucrurile sa mearga" se traduce aici: refuza-ti dreptul de a fi apropiat, anticipeaza presupusele dorinte ale celuilalt si vino in intampinarea lor chiar daca acest lucru inseamna sa-ti sacrifici propriile nevoi si dorinte, minte-te frumos.
Suferinta ramasa in relatia anterioara, lucrurile nespuse si conflictele mocnite tind sa ne urmareasca in relatiile noastre viitoare.
Ce ar fi de facut? (pentru ca in ultimul timp am observat ca tendinta generala este ca un articol de psihologie ar trebui sa se straduiasca din greu sa dea raspunsuri pe tava).
Cele 10 porunci ale unei relatii de cuplu ar fi:
- fii tu insuti inainte, in timpul si dupa;
- spune lucrurilor pe nume, adica fii asertiv;
- nu face rau in numele binelui celuilalt;
- nu gandi in locul celuilalt;
- primeste si da in schimb cam tot atat si putin mai mult;
- asculta-l pe celalalt;
- nu pretinde celuilalt sa se schimbe, nu controla si nu te lasa controlat;
- investeste timp in relatie;
- lasa spatiu celuilalt de a fi cu el insusi si cu ceilalti;
si nu in ultimul rand...
- Mananca, Roaga-te si Iubeste!
luni, 19 septembrie 2011
Relatiile de iubire: ce legaturi subtile ne unesc?
Adolescenta e varsta primelor iubiri – lucrurile se precipita, emotiile se resimt impetuos . Schimbarile fizice le urmeaza celor emotionale si invers.
Adolescentul pare a fi intr-o cursa contra cronometru avand ca scop final aflarea identitatii personale.
In ce fel ma reprezinta ceea ce iubesc? - intrebarea cruciala a adolescentei. Sentimentele vin si trec, partenerii sunt iubiti cu intensitate si la fel de repede atentia poate fi indreptata asupra altuia.
Varsta relatiilor stabile apare undeva dupa perioada furtunoasa a primelor iubiri.
Ce face un tanar, si apoi o persoana matura sa aleaga un partener si sa mentina o relatie cu acesta? Este chimia de inceput, pasiunea din prima parte a relatiei? Increderea, respectul, modul in care unul vine in intampinarea nevoilor celuilalt?
Ce face o relatie sa esueze sau sa devina terna la un moment dat? La ce se refera uzura intr-o relatie si care este secretul relatiilor de durata, in care partenerii inca isi zambesc dimineata cand se trezesc si se saruta seara de revedere?
Iubim persoane asemanatoare cu noi sau extremele se atrag?
Pana unde compatibilitatea (de gusturi, interese) ne mentine impreuna?
Care este liantul intr-o relatie, pe termen lung?
Ce legaturi subtile ne unesc?
Am auzit des: “am ales cu mintea de atunci, acum vreau altceva “– criza varstei de mijloc si nu numai.
Sunt acele relatii pentru care nu mai exista motivatia de a sta impreuna in afara rutinei zilnice si a obisnuintei.
Poate obisnuinta, ea singura, sa mentina o relatie? Pana cand si pana unde?
Nevoile noastre de contact, de apropiere fizica sunt la baza piramidei trebuintelor, dupa necesitatea de a ne hrani, pentru a supravietui.
Bebelusii care nu au parte de atingeri, de imbratisari, care nu au o mama sau o persoana capabila sa suplineasca aceste nevoi pot sa nu supravietuiasca.
In ce masura aceste nevoi mai exista in viata adultului si care este modalitatea prin care ele sunt satisfacute?
Relatia de cuplu poate fi vazuta ca un parteneriat reciproc ? Suntem impreuna, ne cladim o viata impreuna, ne intemeiem o familie si crestem copii samd.
Poate fi vazuta aceasta relatie in afara confortului fizic pe care ni-l aduce apropierea celuilalt?
Daca ne stim de x ani, nu mai avem nevoie de imbratisari?
Din perspectiva analizei tranzactionale, modalitatea de petrecere a timpului cea mai “ofertanta” din punctul de vedere al stroke-urilor (modalitatile prin care ne oferim recunoastere) este intimitatea.
Astfel, intimitatea se refera la comunicare, la interactiune veritabila si nu in ultimul rand la apropiere fizica.
Putem sa avem parteneri care ne respecta, cu care colaboram de minune in planurile zilnice, cu care discutam mai detaliat decat cu cel mai bun prieten si totusi putem simti ca ne lipseste ceva.
Putem de asemenea si sa negam ca ne-ar lipsi ceva si putem privi relatia noastra ca pe un fel de “tovarasie” zilnica.
Mai devreme sau mai tarziu ajungem fata in fata cu realitatea: chiar si la maturitate, simtim nevoia sa fim imbratisati, mangaiati, dezmierdati, cum altfel decat?...
….cu multa dragoste!
Pentru a obtine mai multe informatii despre modalitatile de structurare a timpului din analiza tranzactionala, click aici.
Pentru a obtine mai multe informatii despre modalitatile de structurare a timpului din analiza tranzactionala, click aici.
Giorgiana Corina Cristea
Psiholog
marți, 13 septembrie 2011
Cand apelam la psiholog ? Ce face un psiholog?
- anxietate;
- depresie;
- atacuri de panica;
- fobii;
- divort, doliu;
- abuz de substante (alcool, tutun, droguri etc);
- dificultati in relationarea cu ceilalti;
- dificultati de comunicare;
- stima de sine scazuta;
- retragere, inchidere in sine;
- tulburari ale somnului;
- tulburari alimentare;
- traume etc.
Tehnicile terapeutice folosite in psihoterapia individuala depind mult de formarea psihologului.
Ca psihoterapeut cu formare in Analiza Tranzactionala (detalii aici: http://www.arat.ro/terapie/ ) , voi descrie aceasta abordare in cateva cuvinte.
Analiza Tranzactionala descrie modul de structurare psihologica a individului si felul in care acesta isi exprima personalitatea in termeni de comportamente, folosind modelul starilor eu-lui (Parinte-Adult-Copil). In terminologia folosita intalnim termenii: tranzactii, contractare, terapia redeciziei, reparentare, pozitii de viata, scenariul de viata, jocurile psihologice, sistemul racket samd.
Interventia psihoterapeutica ce foloseste analiza tranzactionala acopera o paleta larga de simptome - de la probleme cotidiene pana la manifestari clinice grave (depresie, lipsa cronica de pofta de viata etc.). Intelegerea naturii problemelor este, prin prisma analizei tranzactionale, doar un pas catre rezolvarea acestora: schimbarea felului de a privi lumea, de a relationa si de a ne pozitiona fata de semeni si actiunea de punere in practica a deciziei de schimbare.
In analiza tranzactionala interventia are la baza metoda contractuala: atat clientul cat si terapeutul isi asuma responsabilitatea comuna pentru realizarea schimbarii pe care o doreste clientul. Termenul de contract se refera la faptul ca fiecare (clientul si terapeutul) se afla pe pozitii de egalitate si amandoi participa la procesul de schimbare, responsabilitatile si sarcinile fiind diferite.
Scopul principal este Autonomia si ea se refera la capacitatea de a rezolva probleme folosind la maxim resursele de adult ale persoanei.
Giorgiana Corina Cristea
Psiholoterapeut:
vineri, 9 septembrie 2011
Super-eroul din noi – ipostaze ale schimbarii
Lista de “a face” este atat de plina incat fiecare zi incepe cu o amanare.
Suna familiar?
Standardele prin care se va atinge lista cu n pagini? Inca si mai multe! Exista un intreg manual de atingere a perfectiuni, cu planul A,B,C, D...etc.Cand viata de zi cu zi bate filmul, si super-eroul afla ca nu e decat un om obisnuit, ce credeti ca se intampla? Urmeaza pedeapsa – pentru ca nu a fost suficient de...ca sa, daca ar fi facut, ar fi fost.
Reprosuri, ganduri negre, depresie si iarasi de la capat.
Din cand in cand, mai ales atunci cand standardele se ajusteaza, super-eroul nostru este invingator: a trecut pe rosu, dar a ajuns la timp la serviciu, a facut o multime de sarcini pana la ora 12, a telefonat iubitei si eventual i-a trimis un buchet de flori (evident comandate online), a facut un slalom printre “treburi de facut” mai mult sau mai putin importante si la final de zi este multumit.
Cu ce pret insa – care este combustibilul care alimenteaza super-eroul din noi?
Poate fi dorinta de a atinge standardele fixate, candva, in familie:
"De ce x a luat o nota mai buna decat tine?"
"Tu nu esti la fel de...ca y! "
"Se putea si mai bine! "
"Ai fi putut sa!"
In spatele dorintei de a face totul perfect poate sta de fapt teama: de esec, de cea mai mica greseala, de a pierde controlul, de incompetenta samd.
Iar super-eroul nostru, desi a depasit de mult varsta la care notele erau date de profesori, devine propriul lui profesor pentru care nu este suficient de...si pentru care se poate si mai bine.Odata identificat, super-eroul din tine probabil ca se va camufla cat mai bine. Perfect.
Isi va cizela modalitatile prin care iti afecteaza viata.
Sau daca i-ai pus gand rau, te va slabi o perioada.
Sau te va pacali ca se poate schimba, intr-un mod, cum altfel decat: perfect!
Clientul perfect, care are o lista cu o suta de lucruri de schimbat la el. Care de fapt nu se schimba, asteptand momentul ideal pentru un asa eveniment.
Care se schimba in momentul in care copilul din el afla ca a trecut de mult vremea in care standardele erau fixate de altii.
Care se bucura de a-si da voie sa lancezeasca nu din cauza ca are o lista mult prea mare de lucruri de facut, ci din cauza ca pe lista, momentan, nu mai e nimic (nu mai e nici macar o lista).
Curand, o persoana matura va spune la revedere super-eroului.
Super-eroii isi au locul lor, la cinema.
Scopul acestui articol este de a pune in lumina felul in care driverul “fii perfect” ne poate afecta viata. Pentru mai multe detalii privind conceptele analizei tranzactionale si drivere, click aici.
Giorgiana Corina Cristea
Psiholog
luni, 5 septembrie 2011
Recomandare articol Bill Cornell
Cu intentia de a scrie ceva despre analiza tranzactionala, despre intrarea in terapie si diferentierea intre terapia de scurta durata si cea psihodinamica, de durata, gasesc acest articol. Simplu: Bill Cornell.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)