marți, 6 decembrie 2011

Sunetul R

Sunetul R


La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea vibraţiei! Material preluat de aici.

Exercitiile pentru impostarea sunetului R sunt:
 - umflarea obrajilor si suflarea aerul afara cu putere;
 - limba rotunda/ascutita alternativ;
 - limba rotunda intre dintii;
 - limba rotunda intre buze, vibrarea varfului limbii;
 - limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitarea tropaitului calului;
 - lmba sus, in spatele incisivilor superiori si articularea: bruuummm.

Onomatopee pentru fonemele L, R:
- senzaţia de frig (brrr)
- mârâitul ( mrrr)
- ursul ( morr)
- porcul ( groh)
- cioara ( crra)
- greiere ( cri-cri)
- galop ( trop)
- porumbelul ( grrru)
- motorul ( brrum)
- ceasul ( ţârrr)
- raţa ( lipa-lipa)
- clopoţelul ( cling-cling)

 Sunetul “R”  se poate obtine prin derivare din alte sunete: pronuntarea sunetului Z cu varful limbii îndreptat spre alveolele superioare, pronuntarea sunetului J prelung, concomitent cu usoare impulsuri sub barbie, pronuntarea din ce în ce mai rapida a succesiunii  T-D, sau  D-T-L.
Cand sunetul nu poate fi obtinut prin derivare atunci este necesara interventia cu spatula logopedica. Odata obţinut, sunetul R va fi alaturat altor sunete pentru a fi pronuntat în silabe, apoi în cuvinte.

Giorgiana Corina Cristea
Psiholog
http://www.psihologos.ro/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu