luni, 11 februarie 2013

A fi sau a nu fi responsabil...

De obicei dupa un training reusit eu ma regasesc intr-o efervescenta sporita, ideile se leaga de alte informatii din trecut si apar noi constientizari.

Ideea noua care a scos capul la suprafata, din fundal, este legata de responsabilitate.
Ca psiholog am de multe ori tendinta sa spun ca e treaba fiecaruia ce face; fiecare e responsabil pentru ce face.
Este o generalizare da, pe care  inca o consider adevarata in anumite contexte. Doar ca acum i-am dat nuante noi si am inceput sa ma indoiesc de ea.

Imi place atunci cand incep sa ma indoiesc de lucruri pe care le luam ad literam in trecut. Pentru mine inseamna ca am mai crescut un pic si nu m-am blocat in cateva idei fixe.

Nuanta cu care am imbracat responsabilitatea este ca intr-adevar, nu putem fi responsabili de actiunile celorlalti si da, suntem responsabili de impactul pe care il avem asupra celorlalti. In momentul in care desconsideram acest impact devenim mai putin umani.

Chiar daca iau in calcul si posibilitatea ivirii de noi nuante in aceasta tema vasta a responsabilitatii, vreau sa discut acum despre ideea de mai sus.

Multe dintre dificultatile cu care ne confruntam provin din aceasta desconsiderare a impactului asupra celorlalti.
Poti sa alegi sa impartasesti ceva ce ti s-a spus intr-un cadru confidential? Psiholog fiind sunt constienta de existenta unui cod etic. Clientii se asteapta de la mine sa-l respect si eu ma astept de la traineri si supervizori sa il respecte. Ce sa intampla insa cand lucrurile nu stau asa?

Cand fara sa tina cont de impactul pe care il are asupra ta, o persoana pe care o respecti si pe care ai investit-o cu incredere iti inseala asteptarile? Cu siguranta este o provocare si responsabilitatea care iti revine este legata de felul in care actionezi cu ceea ce te-a impactat atat. Lipsa reactiei te duce in pasivitate, escaladarea te duce in agresivitate.

Ce se intampla cand o astfel de situatie se intampla in familia ta, cu partenerul tau, cu fratii, cu parintii? Cum sa nu fi ranit de asta si cum sa rezisti tentatiei de a te transforma din victima reala in persecutor in cadrul triunghiului dramatic? Ideea este ca nu poti controla daca esti sau nu ranit.

Ce poti face este sa nu ranesti la randul tau pentru ca este putin probabil sa obtii beneficii pe termen lung asa. Iar tiparul acesta il poti purta ca o piatra de moara in restul cercurilor tale sociale, cautand la nesfarsit o dinamica victima-persecutor-salvator.

Sa poti spune ceea ce este politically correct de pe o pozitie OK-OK. Constient de impactul pe care il au spusele tale asupra celuilalt. Cu detasare si implicare in acelasi timp.

A thin red line.....A fi sau a nu fi responsabil...chiar si atunci cand in jurul tau responsabilitatea e profund desconsiderata.


Giorgiana Cristea
www.psihologos.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu