Adolescenta e varsta primelor iubiri – lucrurile se precipita, emotiile se resimt impetuos . Schimbarile fizice le urmeaza celor emotionale si invers.
Adolescentul pare a fi intr-o cursa contra cronometru avand ca scop final aflarea identitatii personale.
In ce fel ma reprezinta ceea ce iubesc? - intrebarea cruciala a adolescentei. Sentimentele vin si trec, partenerii sunt iubiti cu intensitate si la fel de repede atentia poate fi indreptata asupra altuia.
Varsta relatiilor stabile apare undeva dupa perioada furtunoasa a primelor iubiri.
Ce face un tanar, si apoi o persoana matura sa aleaga un partener si sa mentina o relatie cu acesta? Este chimia de inceput, pasiunea din prima parte a relatiei? Increderea, respectul, modul in care unul vine in intampinarea nevoilor celuilalt?
Ce face o relatie sa esueze sau sa devina terna la un moment dat? La ce se refera uzura intr-o relatie si care este secretul relatiilor de durata, in care partenerii inca isi zambesc dimineata cand se trezesc si se saruta seara de revedere?
Iubim persoane asemanatoare cu noi sau extremele se atrag?
Pana unde compatibilitatea (de gusturi, interese) ne mentine impreuna?
Care este liantul intr-o relatie, pe termen lung?
Ce legaturi subtile ne unesc?
Am auzit des: “am ales cu mintea de atunci, acum vreau altceva “– criza varstei de mijloc si nu numai.
Sunt acele relatii pentru care nu mai exista motivatia de a sta impreuna in afara rutinei zilnice si a obisnuintei.
Poate obisnuinta, ea singura, sa mentina o relatie? Pana cand si pana unde?
Nevoile noastre de contact, de apropiere fizica sunt la baza piramidei trebuintelor, dupa necesitatea de a ne hrani, pentru a supravietui.
Bebelusii care nu au parte de atingeri, de imbratisari, care nu au o mama sau o persoana capabila sa suplineasca aceste nevoi pot sa nu supravietuiasca.
In ce masura aceste nevoi mai exista in viata adultului si care este modalitatea prin care ele sunt satisfacute?
Relatia de cuplu poate fi vazuta ca un parteneriat reciproc ? Suntem impreuna, ne cladim o viata impreuna, ne intemeiem o familie si crestem copii samd.
Poate fi vazuta aceasta relatie in afara confortului fizic pe care ni-l aduce apropierea celuilalt?
Daca ne stim de x ani, nu mai avem nevoie de imbratisari?
Din perspectiva analizei tranzactionale, modalitatea de petrecere a timpului cea mai “ofertanta” din punctul de vedere al stroke-urilor (modalitatile prin care ne oferim recunoastere) este intimitatea.
Astfel, intimitatea se refera la comunicare, la interactiune veritabila si nu in ultimul rand la apropiere fizica.
Putem sa avem parteneri care ne respecta, cu care colaboram de minune in planurile zilnice, cu care discutam mai detaliat decat cu cel mai bun prieten si totusi putem simti ca ne lipseste ceva.
Putem de asemenea si sa negam ca ne-ar lipsi ceva si putem privi relatia noastra ca pe un fel de “tovarasie” zilnica.
Mai devreme sau mai tarziu ajungem fata in fata cu realitatea: chiar si la maturitate, simtim nevoia sa fim imbratisati, mangaiati, dezmierdati, cum altfel decat?...
….cu multa dragoste!
Pentru a obtine mai multe informatii despre modalitatile de structurare a timpului din analiza tranzactionala, click aici.
Pentru a obtine mai multe informatii despre modalitatile de structurare a timpului din analiza tranzactionala, click aici.
Giorgiana Corina Cristea
Psiholog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu