duminică, 4 septembrie 2011

Semne de alarma in dezvoltarea copilului in primul an de viata

Lucrez de mai mult timp cu copii cu diferite tulburari de dezvoltare, gasind solutii pentru a-i ajuta sa depaseasca barierele de comunicare si pentru a stabili o legatura cu lumea din jur.

Uneori interventia se instituie  tardiv, copiii fiind lasati fara o terapie adecvata pana la o varsta mai mare decat varsta optima pentru inceperea recuperarii.

Cu toate acestea, copiii m-au invatat ca nu e niciodata prea devreme sa incepi activitatea de recuperare, si cel mai important, ca nu e niciodata prea tarziu.

Ideal ar fi sa ne dam seama din primele luni de viata atunci cand ceva e in neregula cu bebelusul.

Atunci cand nu s-a facut un screening in maternitate, cand pediatrul nu a tras un semnal de alarma,  e bine ca parintii sa fie atenti la modul in care bebelusul se dezvolta si sa semnaleze eventualele  probleme specialistilor.

Pentru un copilas nascut la termen, e un semn de intrebare atunci cand nu-si sustine greutatea capului dupa 4 luni. De asemenea, ar trebui sa fie consultat un specialist atunci cand bebelusul de 8-9 luni are probleme sa mentina pozitia in sezut si daca la 18 luni inca nu merge singur.  Mentionez ca la bebelusii prematuri raportarea se face la varsta corectata.

De asemenea, e ingrijorator daca un bebelus dupa primul trimestru de viata nu cauta contactul vizual, nu e atras de jucarii sau diverse obiecte viu colorate, nu raspunde unei figuri umane prin zambet, grimase, etc. Este bine sa stim  daca bebelusul raspunde la zgomote puternice, sunete melodioase, vocea mamei.

Dupa varsta de 6 luni  bebelusii raspund de regula atunci cand sunt strigati pe nume, se intorc  in directia de unde sunt strigati (asta daca nu sunt preocupati cu ceva mult mai interesat), recunosc figura mamei sau a persoanei care se ocupa constant de ingrijirea lor si se bucura la vederea ei.

Un alt aspect este legat de pozitia membrelor (faptul ca sugarul nu e capabil dupa varsta de patru luni sa tina o jucarie in mana ar putea indica o problema de natura motrica; pozitia anormala a talpilor, modul in care se sprijina pe sol). Atunci cand sta in sezut este relativ normala o anumita curbura a coloanei vertebrale - mai degraba ar trebui sa ne atraga atentia deformari sub forma de C sau S ale coloanei, destul de putin vizibile insa la aceasta varsta frageda. O hipotonie accentuata (copilul prezinta o "elasticitate"  mare  a membrelor, ele pot fi flectate cu usurinta) iarasi trebuie semnalata medicului.

Salivatia excesiva (dar nu in perioada de eruptie dentara), o pozitie "anormala" a limbii si buzelor pot fi semne ale anumitor boli, insa totul trebuie investigat cu atentie.

In final numai specialistul poate spune daca e ceva in neregula; parintii sunt datori sa-i aduca la cunostinta temerile lor, atunci cand acestea exista.

In primul an de viata este indicat sa mearga la un consult de neuropsihiatrie infantila copiii nascuti prematur, copiii cu scor Apgar  mic la nastere, copiii care au suferit de pe urma unei nasteri dificile, au avut nevoie de oxigeno-terapie, copiii nascuti din mame care au prezentat anumite infectii (cu CMV, toxoplasmoza, listeria, etc) sau care au in familie anumite tulburari (boli care se transmit genetic).

Recuperarea, in cazul in care micutul prezinta anumite tulburari, este mult inlesnita daca se intervine in primii ani de viata, de preferat chiar in primele luni.

Interventia timpurie chiar nu este un slogan fluturat pe la conferinte si prin literatura de specialitate ci o realitate de care ne lovim toti cei implicati in procesul recuperarii micutilor cu diverse probleme. Nu acceptati raspunsuri de genul - nu se face logopedie pana la 5 ani, nu se face kinetoterapie daca micutul are vreo suferinta cardiaca - am lucrat cu copiii de la 6 luni, si am vazut copii cu probleme cardiace facand kinetoterapie (sub indrumarea medicului desigur).

http://www.psihologos.ro/
Giorgiana Corina Cristea
Psiholog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu